Evaluare:
1 utilizator(i) a(u) evaluat acest articol
Trimis de:
claudia,
în 17.02.2010,
în categoria "Stil de viață"
Afișări:
acest articol a fost citit de 1518 ori
Locație: Romania
Abstract:
Care este limita vietii omenesti? Exista vreo regula care sa statorniceasca o astfel de limita? Se pare ca da...
Progresele medicinei au făcut să renască în fiecare om speranţa că viaţa va putea fi prelungită cu mult peste limitele ei actuale. Până unde - nimeni nu s-a întrebat. Orice om vrea de regulă să trăiască 100 de ani. Dar omul poate atinge într-adevăr această vârstă?
Cât trăim în medie noi de fapt?
Vârsta omului a variat după epoci. În antichitate, viaţa medie a omului era mai lungă decât în Evul Mediu. În cursul ultimelor secole ea n-a încetat să crească. Astăzi, la fiecare vârstă corespunde un anumit procentaj al mortalităţii. O mică minoritate atinge 75-80 de ani, o şi mai mică minoritate o întrece. Majoritatea bătrânilor de azi, ca şi cei din generaţiile precedente mor între 72 şi 85 de ani. Ei mor deci pe drum, înainte de a atinge termenul normal al vieţii, care este mult mai îndepărtat. Dar în aceste condiţii putem afirma că există o durată normală a vieţii omeneşti?
...dar animalele?
Ajungem la oarecari concluzii întemeindu-ne pe studiul comparat al longevităţii animalelor. Printre speciile animale, longevitatea nu este aceeaşi, ea variază după cum animalul trăieşte în sălbăticie sau captiv. Dar fiecare specie animală are o durată mijlocie de viaţă, determinată fără oscilaţii considerabile. Animalele mor numai în cazuri excepţionale de boli.
Buffon explică această particularitate prin instinctul lor care le îndreaptă cu siguranţă să-şi aleagă hrana şi să n-o îndrebuinţeze decât în măsura nevoilor lor; omul deşi este mai judicios nu evită abuzurile. Aceeaşi explicaţie o dă şi Hufeland, instinctul animalelor nu le permite nici abuz, nici exces.
Pentru animale există un optim de creştere. Există de asemeni şi un optim de longevitate. Aceste optime nu numai că nu coincid, dar între ele există o opoziţie. Există între durata vieţii şi durata creşterii la diferite specii animale un raport determinat? Unii savanţi în confirmă. Ei se sprijină pe datele cunoscute şi se raportează la clasa mamiferelor.
Formula longevităţii
Câinele trăieşte 10 până la 12 ani, el atinge maturitatea cu unirea epifizelor la 2 ani. Pisica trăieşte 8, 10 ani şi atinge maturitatea la 18 luni. La boi a căror durată de viaţă este de 10, 15 ani unirea epifizelor are loc la 2 ani. Oaia trăieşte 8, 10 ani dar şi ea atinge maturitatea la 2 ani. La cal care trăieşte 25, 30 de ani unirea epifizelor se face la 5 ani. La cămilă, care trăieşte 40 de ani, sudura se face la 8 ani. Se cunosc şi cazuri când aceste animale au trăit mai mult decât arată aceste cifre.
Toate aceste cifre ne permit să tragem concluzia că la animale, durata vieţii este aproximativ de cinci ori timpul creşterii lor. Putem afirma acelaşi lucru despre om care face şi el parte din clasa mamiferelor?
La om sudura epifizelor se face între 20 şi 22 de ani. Înmulţind acest număr cu coeficientul cinci, obţinem 100-110 ani, sau în cifră rotundă 100 ani. Unii biologi consideră această cifră drept prea mică.
După Buffon, omul care nu moare dintr-o boală accidentală, trăieşte de la 90 la 100 de ani. Haller scria "Faţă de animale omul este fiinţa care trăieşte cel mai mult". Limita extremă a vieţii sale nu este niciodată sub două secole. Astăzi numai un individ din 10.000 atinge 100 de ani şi majoritatea speciei umane este supusă unei morţi premature.
De tine depinde cât trăieşti
"O viaţă seculară, iată ceea ce Providenţa a voit să dea omului. E drept că numai puţini oameni ajung la acest termen, dar de asemeni ce puţini sunt oamenii carefac ceea ce trebuie ca să ajungă la ea!" concluzionează Flourens.
Acest articol a fost reprodus integral din revista Trup şi Suflet nr 21 din 11 sept 1936.
Cum ai evalua acest articol?
Reacții utilizatori
Trimite comentariul tău